Dependenţa de tutun provoacă ravagii în buzunarul celor 30% de fumători din populaţia României. De luni dimineaţă aud încontinuu expresii de genul: “s-au scumpit ţigările”, “99 de mii de lei un Kent, eşti nebun?”, “gata mă las de fumat”, “de acum o sa cumpăr ţigări de la moldoveni, îs mai ieftine”, “imi plânge buzunarul când dau în fiecare zi bani pentru ţigări”, etc, etc, etc. La facultate, între prieteni, între vecini, în mijloacele de transport, peste tot acelaşi “tragic” subiect de discuţie. Mai nou şi posturile de televiziune dezbat aceeaşi problemă. Pe Pro Tv am văzut un reportaj intitulat “Viciile sunt din ce în ce mai costisitoare” în cadrul căruia se încercau găsirea unor soluţii. Ce e de făcut? Cum românaşul nostru e foarte inventiv la capitolul soluţii, au fost intervievaţi o serie de oameni obişnuiţi, fumători care au dat răspunsuri care de care mai personale şi mai subiective în funcţie de modul în care tratau subiectul. Totul bine şi frumos până aici. La finalul reportajului însă, vine o “tanti doctoriţă” , “mare om, mare caracter” care a a găsit soluţia magică “fiecare fumător trebuie să urmeze o perioadă de consiliere psihologică pentru a scăpa de acest viciu”. Poftimmm?? Dacă o şedinţă de consiliere psihologică (2ore) variază între 70 şi 100 de lei, şi fiind necesare 2 şedinţe săptămanal, ar veni cam 150 de lei dintr-un foc. Deci what?? Romanaşul nostru se plânge că n-are bani de ţigări, dar îi trebuie consiliere. Mare-i grădina Domnului! Consiliere pentru ce? Totul depinde de ambiţia fiecăruia daca renunţă sau nu la acest viciu. De ce să facem din ţânţar elicopter?
Elena Ungureanu